marți, 8 septembrie 2015

E toamnă în Cugir

În fiecare toamnă

În fiecare toamnă, 
redevin copil. 
În fiecare toamnă,
admir cele mai neobişnuit
colorate frunze.
În fiecare toamnă,
sunt tentată să culeg
şi să mângâi frunze.

Aş urî

Aş urî toamna
dacă n-ar fi ea
pictorul
care colorează
cu cărămiziu,
arămiu
şi auriu
frunzele
sătule
de verdele crud
al primăverii,
de verdele intens
al verii…

Frunza

Septembrie.
Vântul adie.
De pe un ram,
Se desprinde o frunză.
Curioasă, o privesc.
Un timp,
lucioasa şi rotunda
frunză de păr
coboară
printre colegele ei stabile.
Pe unele,
doar le mângâie.
Lângă altele,
zăboveşte mai mult.
Parcă le-ar povesti
ceva
din zbuciumata ei viaţă.
După ce s-a legănat
şi şi-a luat rămas bun
de la celelalte frunze,
ea se lasă purtată
de vântul
care o aşează lângă
prietenele ei.
 
 
Frunza II
 
Ploua de câteva zile
şi ea era tristă.
 
Se gândea
că prea mult timp
a purtat veşminte verzi.
 
Nu i-ar sta mai bine
cu alte culori?
 
Se visa în galben,
se imagina îmbrăcată
în roşu-cărămiziu…
 
Într-o zi a căzut
bruma
şi visul frumos s-a împlinit.
 
Frunza purta
veşmântul visat:
roşu-cărămiziu.
 
 
La umbra
bătrânului cireş,
un copil răsfoieşte o
carte.

O frunză adusă de vânt
cade pe cartea deschisă.
Copilul o ia,
o răsuceşte,
se gândeşte puţin
şi strigă:
„Mamă, vino să vezi!
Pe frunza asta,
cineva a pictat un apus de soare.
Numai că cerul e verde…”
 
 
Maria Tirenescu
 
 http://www.revistasingur.ro/altele/13283-2015-08-31-08-39-31

vineri, 4 septembrie 2015

Toamnă



Septembrie


Se colorează-a miere lumina dimineții,
E tot mai scurtă ziua, e tot mai rece seara,
Pe bolta sinilie se-nvârt în cerc ereții,
Trec mărgineni călare, purtând în traiste  vara.
E Pleșa ca o cușmă de iarbă-ngălbenită,
Mă plimbă pașii-n frunze pe drumul spre Călene,
Bondari cu aripi scurte și brâuri de pirită
Roiesc prin mătrăgună, trifoi și sânziene.
Inspir adânc aroma de jir și de pelin.
E vară sau e toamnă? Septembrie, mă-nclin!

Vasile Dumitru