Aş vrea să trezesc în români dorinţa de rezistenţă (contra actualelor tendinţe globalitariste) deoarece România nu poate fi dizolvată în conglomeratul cultural îndoielnic al neamurilor (mai mult sau mai puţin alterate genetic, din cauza lipsei de credinţă). România trebuie să renască, şi dacă vreodată se va considera necesară unirea tuturor într-o civilizaţie planetară, atunci România trebuie să fie capitala (cultural-spirituală) a acestei lumi viitoare şi altarul de credinţă al planetei Pământ, căci de aici a pornit aventura spirituală a omului şi tot aici trebuie să se reîntoarcă pentru a se regăsi.
Anonimule, mă doare faptul că eroii neamului şi-au dat viaţa pentru a ne sigura un loc sub Soare, iar noi, cei de azi, asistăm pasivi cum ni se fură ţara. Ar trebui să avem măcar o reacţie, dar ea se lasă aşteptată, semn că manipularea şi înrobirea mentală dă rezultatele scontate de stăpânii din umbră.
Răspuns soldatului căzut
RăspundețiȘtergereSoldat căzut la datorie,
N-a fost cum ai dorit, murind,
E ruptă scumpa Românie,
Şi tot aşteaptă lăcrimând.
Doru’ntregirii nu s-a stins
Şi nu va fi în van s-aştepţi,
În neputinţa ce ne-a prins,
Tu, Românie, să ne ierţi.
Căci azi ne prigoneşte Vestul
Şi planuri fac să ne dezbine,
Să pierdem datina şi rostul
Şi să uităm cu toţi de tine.
Azi trădătorii fac tocmeli
Pe glia ta, pe munţi şi ape
Şi te vândură la străini,
Ca în uitare să te-ngroape
Şi-acum, după atâtea veacuri,
În loc de stimă şi onoare,
Îţi pângăresc sfintele locuri
Şi-ţi calcă faima în picioare.
Îţi uită limba ta cea sfântă,
La fel de veche ca şi Omul
Şi doina ta nu se mai cântă,
Iar codrul-frate-şi plânge ramul.
Eşti azi o ciumă fără leac,
Pe crucea lumii răstignită,
Ca un supliciu dus în veac,
C-ai îndrăznit să fi vestită.
Se miră lorzii-n cancelarii,
De unde-atâta toleranţă
La un popor predat uitării,
Ce nu renunţă la speranţă.
Speranţa păsării măiastre:
UNIREA GLIEI DIN STRĂBUNI,
Când candela credinţei noastre
Va fi lumina astei lumi.
Hai, şterge-ţi lacrima amară,
Tu, Românie, Maică sfântă,
Că te vom face Mare iară
Şi-ţi vom reda faima pierdută.
Vom face iar de strajă ţie,
Să fi măreaţă într-o zi,
Ţi-om şterge lacrima din glie,
Măicuţă bună să ne fi.
Căci eşti temeiul cel dintâi
Şi-n Tărtăria mai stă scris,
Că eşti legendă şi rămâi
Tărâmul nostru cel de vis.
P.S.
Nu-ţi face griji erou tăcut,
Căci Dumnezeu ne dă putere,
Să fim din nou ca la-nceput,
Căci ce e românesc nu piere.
Mormântul tău e ţara toată,
Oriunde calci dai de-un Ion,
Troiţă veşnică de piatră
Cu foc nestins în Kogaion.
Iar cei duşmani ce uneltesc,
Vor fi ca praful spulberaţi,
Vom pune steagul strămoşesc,
Pe-Altarul Lumii din Carpaţi.
Aeleden
Frumoase versuri ca raspuns la poezia ,,Nu plange maica Romanie''. Aveti dreptate. Felicitari si multumim ca vizionati blogul nastru.
RăspundețiȘtergereAş vrea să trezesc în români dorinţa de rezistenţă (contra actualelor tendinţe globalitariste) deoarece România nu poate fi dizolvată în conglomeratul cultural îndoielnic al neamurilor (mai mult sau mai puţin alterate genetic, din cauza lipsei de credinţă). România trebuie să renască, şi dacă vreodată se va considera necesară unirea tuturor într-o civilizaţie planetară, atunci România trebuie să fie capitala (cultural-spirituală) a acestei lumi viitoare şi altarul de credinţă al planetei Pământ, căci de aici a pornit aventura spirituală a omului şi tot aici trebuie să se reîntoarcă pentru a se regăsi.
ȘtergereNumai bine!
Bravo domnule Nedelea!
ȘtergereUn raspuns, un indemn la cultura, origine, demnitate!
Un indemn la "a fi roman" in adevaratul sens al cuvantului!
Anonimule, mă doare faptul că eroii neamului şi-au dat viaţa pentru a ne sigura un loc sub Soare, iar noi, cei de azi, asistăm pasivi cum ni se fură ţara. Ar trebui să avem măcar o reacţie, dar ea se lasă aşteptată, semn că manipularea şi înrobirea mentală dă rezultatele scontate de stăpânii din umbră.
RăspundețiȘtergere