Life story

  

  Cu buletinul "mirosind a cerneală" în buzunar, mi-am propus să mă informez despre obiceiurile şi tradiţiile locale, despre istoria şi viitorul comunităţii! În amintire am auzit glasul profesorului de topografie: "Bazaţi-vă pe hartă! Este cel mai bun prieten al vostru în orice teren necunoscut vouă! Când aveţi dubii în privinţa concordanţei între ceea ce e trecut pe hartă şi imaginile din teren, apelaţi la cea mai bună sursă de informaţii, mereu actualizată - LOCALNICUL!".

  Şi uite aşa, întrebând din om în om şi rătăcindu-mă de câteva ori pe bulevardele oraşului am descoperit Biblioteca, locul unde sunt adunate şi păstrate cele mai multe şi cele mai bune informaţii despre... despre orice!

  A fost o primă iarnă de festin literar! Îmi aduc aminte cu deosebită plăcere de vizitele mele acolo, cerând diverse cărţi, şi doamnele (da, doamnele, pentru că sunt majoritare, şi iată un mare semn de întrebare, un alt profesor, cel de tactică, spunea: "informaţia înseamnă putere, cine stăpâneşte informaţia este învingător!", şi stau şi mă întreb, femeile deţin puterea şi noi habar nu avem?), revin, doamnele erau (şi sunt!) deosebit de amabile, căutam împreună printre rafturile cu cărţi titlurile cerute, se urcau cu scara până la tavan ca să îmi îndeplinească cererile, mi-au sugerat şi împrumutat cărţi noi, încă neinregistrate (asta nu trebuia să scriu, nu? mi-a scăpat, sorry!), aşa l-am "întâlnit" pe Flavius George Predescu, aşa am văzut pe perete un afiş!

  Un afiş nu e un capăt de ţară, e un afiş! Da, dar ce te faci când din afiş te priveşte o blondă cu ochelari, iar de la masă, cu tenacul de cărţi selectate în mână, o blondă cu ochelari întreabă, ca să îmi caute fişa de cititor : "cum vă numiţi?" Mă mai uit odată în sus, pe perete, mă mai uit odată în jos, spre birou şi blonda cu ochelari, zâmbind, zice: orice asemănare nu e întâmplătoare!

  Uite-aşa clipa a devenit mileniu! Şi nu orice mileniu ci unul bine precizat, Millenium C!

  Fuga la calculator, google, youtube, "căutare", ascultare!

A urmat concertul de la Chic, unde... nu am prins loc, fir-ar să fie, dar răzbunarea e întotdeauna dulce! Iată-mă acum pe aceeaşi scenă cu ei! 

  Şi, mai mult, pe aceeasi scenă unde a urcat şi Florin Piersic! Asta o consemnez pentru istorie, pentru "amintiri din viitor"! Şi să facem diferenţa, Florin a fost "singur în noapte", eu am fost cu Millenium C! "Unu la zero" pentru mine!

  Cu scuzele de rigoare pentru "calitatea" sunetului dar încântat de bucuria de a fi alturi de ei, adaug înregistrarea melodiei care îmi este icoană! "Până când aceste chitări" nu vor mai cânta, voi fi alături de ei, cu inima şi sufletul! 

Text şi imagini: Vasile Dumitru