O zi frumoasă

Nu speram să fim atât de mulți, nu speram să fie așa de frumos!

Avem și "coșul cu amintiri"!

 O nouă colegă, doamna Mateica Elena, cu poezii frumoase și... cugirene!

 Poezia de mai sus, în interpretarea autoarei!

Doamna Pașcanu a adus cărți vechi.

Doamna Emilia Muntean a citit o poezie proprie.

Privește în timp

Punctul meu de sprijin
Nu-i Pământul, nici Steaua Polară.
Este Timpul
Care mă strigă
Dinspre început,
vrând să se oprească
între ce-am vrut
și ce-a fost.
Gândul rămâne în urmă,
ca o arătură
pe câmpul nemărginit,
și-mi sângerează pe buze
ca o scânteie pe amnar,
izul unui vis neîmplinit.